joi, 12 aprilie 2018

neoNlitic - preview
















Cucuteni, Hamangia, cuvinte de o muzicalitate arhaică, ferestre spre vremuri îndepărtate, când arta abia începea să-și găsească mijlocitorii și să se strecoare în obiectele de întrebuințare zilnică. Meșteșugul a fost transmis din tată-n fiu, artefactul dăinuie la mii de ani distanță, la fel de proaspăt și vibrant ca la începuturi, dar metoda care l-a ferit de ravagiile timpului încă scapă instrumentelor de cercetare ale arheologilor și artiștilor zilelor noastre. Creațiile din neolitic sunt repere ale tradiției din spațiul astăzi românesc și continuă să inspire, amprente vii ale trecutului nostru creativ. Totuși, cât de relevant este trecutul, dacă nu îl regăsim și în prezent?

Wood Be Nice meșterește un proiect laborios și educativ care va antrena un grup de artiști contemporani și va face o sinteză între canonul străvechi și mediile de expresivitate actuale, pe numele său "Neonlitic". Nu divulgăm mai mult pentru a nu strica surpriza. Până la inaugurarea proiectului însă, v-am pregătit un sneak preview la Celula (duh!). Așa, să prindeți gustul :)

Celula de Arta

Bulevardul Carol nr. 53
15 aprilie - 28 aprilie

marți, 27 martie 2018

Wood be Nice in Glamour Romania























Numărul curent din Glamour România se axează pe ideea de design sustenabil intr-un articol numit: "Design Local cu efect global". Pentru ca suntem in treaba asta de aproape 8 ani nu puteam trece nementionati.
Multumim Emilia Barbu!

luni, 26 martie 2018

vineri, 23 martie 2018

vineri, 9 martie 2018

yet another pipe lamp

















Lampa construita din stejar vechi recuperat, teava neagra, flansa, robinet si abajur din sticla decupata Atelier Wood Be Nice

duminică, 11 februarie 2018

blind four - cu ochii larg inchisi














"Va fi o zi de iarnă, dar, cu puțin noroc, senină și termic suportabilă. Ar merge și un soare cu dinți. Totul e să fie lumină!" Așa face omul: negociază la sânge în timp ce își savurează cafeaua de dimineață, deși nici el nu știe cu cine. Cu Dumnezeu, cu fenomenele atmosferice, cu soarta, cu șansa, cu Mama-pământ? Poate din lene, poate dintr-un dispreț exersat la adresa zonelor gri, poate dintr-o pedanterie care, speră el, îi va pune în umbră lipsa curiozității, se rezumă la porecle ca "Marele Arhitect", "Șefu'" sau "Acel Ceva" urmat de nelipsite puncte de suspensie. Cu toate că pare un pic oportunist, el e, de fapt, un împătimit al comerțului liber cu bunuri ce scapă văzului, la fel ca entitățile cu care se tocmește. Rareori își respectă partea lui de înțelegere, dar crede solemn în fiecare promisiune pe care o face. Da, ai putea spune că e un pic frivol, deși n-ai zice, nu? Și mai e și orb. Chiar cel mai deplorabil gen de orb – orbul văzător, ca să nu ocolim nici locurile comune. Genul care nu știe că nu știe și nici nu-l preocupă să ia asta la cunoștință. Dacă i-ai spune că gândurile care i se năzare, emoțiile care îl consumă și punctele de vedere pe care le afirmă sunt implanturi, ți-ar râde în nas, superior, că ăsta-i el. Adevărul e că puține lucruri îl interesează mai mult decât părerea celorlalți. Ai zice chiar că își trăiește viața ca pe un spectacol cu intrare liberă. De mic învață să-și cenzureze impulsurile, gesturile, expresiile, însuși felul cum se raportează la lume, astfel încât să-și poată face loc printre ceilalți, la căldurică. Dar să nu mă înțelegeți greșit: departe de mine să spun că e docil. Bine, între noi fie vorba, el este docil, dar uneori reușește să pară fix opusul – iconoclast furibund, misionar eretic, militant transfigurat, disident pe clismă. Asta e marea păcăleală care, ce-i al ei e al ei, a împins omenirea înainte, din peșteră și până la apartamentul cumpărat în rate: revolta. Pentru că, hai să n-o mai dăm pe după gard, ce e rebelul, dacă nu un copil nedreptățit care își obligă părinții să-l vadă așa cum e?
Totuși, cine e el? Acest tricou inscripționat fie cu rugăminți febrile, "Cât îmi ceri pentru un like?", fie cu amenințări grosiere, "O să regreți tu like-ul ăla pe care nu l-ai dat!"? S-ar mai impune o întrebare obraznică, deși nu întocmai recentă: oare ce vedem nu ascunde, de fapt, ce este? Și, dacă e să tragem linie, ce rămâne după ce publicul se bagă sub plapumă?
Incertitudini, contradicții, deconstrucții – molii care mușcă din țesătura tricoului mai sus pomenit. Și totuși, nu putem opri discuția aici, fără o rotunjime, fără dovada unei teze a priori, fără un q.e.d. Așa operează viața, nu noi. Așadar, ce vrea să spună autorul? Păi, în primul rând, se pune de acord cu clișeul potrivit căruia libertatea poate fi trăită doar în niște limite imposibil de eludat. Pur și simplu așa stau lucrurile și n-ai cum să trișezi, decât dacă înnebunești. O dată lămurit acest aspect, autorul ține să se declare convins că adevărata cheie a libertății nu e neapărat sfidarea așteptărilor – și cu atât mai puțin adaptarea la ele – ci o operațiune mult mai simplă, reflexă chiar: închiderea ochilor. Atât. O compulsie anatomică transformată într-o alegere conștientă. Să-i luăm ca exemplu pe cei patru artiști vizuali care au pus la cale un experiment în primul rând filosofic, și abia apoi creativ: un performance de pictură cu ochii închiși, fiecare în continuarea celui de dinaintea sa și totodată primul, neavând posibilitatea să vadă ce a făcut precedentul. Oamenii se opreau să privească, să fotografieze și să filmeze operele individuale crescând într-o poveste unitară, care-și subordona propriile versiuni. Un spectacol cu public, cu temeri, cu așteptări mari despre care nu se știa dacă erau ale spectatorilor sau ale autorilor închipuindu-și ce își doresc spectatorii. În condiții normale, ochiul care te privește îți stânjenește elanul creativ, te provoacă să speculezi ce și-ar dori de la tine și să procedezi ca atare – sau pur și simplu să-l șochezi. Un tumult de voci interioare, dar care dintre ele îți aparțin cu adevărat? Răspunsul a fost descoperit printr-o banală, patetic formulată coborâre de pleoape. Știți însă care-i cea mai interesantă descoperire? Că răspunsul nu e un punct terminus. Răspunsul e abia începutul. Și, cu toate că spectacolul s-a încheiat, el este un work in progress la modul cel mai propriu. Veți vedea în curând despre ce vorbesc. Până atunci, expoziția BLIND FOUR poate fi urmărită până pe 17 februarie. Sunteți musafirii noștri

txt: Cora Manole
pic: Daniel Loagar

joi, 1 februarie 2018

Blind Four
















BLIND FOUR
Live painting performance
Artisti: Daniel Loagar / Andreea TOMA / Andrei Cornea / Raluca Bajenaru
Sambata, 3 februarie 2017, intre orele 17.00-18.00
Celula de Arta: Bld. Carol nr. 53, Bucuresti

”Blind four” este un performance experiment realizat de 4 artisti Daniel Loagar, Andreea Toma, Andrei Cornea si Raluca Bajenaru ce isi propune prin negarea vizualului si suprapunerea a 4 limbaje diferite, fara a fi influentate intre ele, realizarea unei singure lucrari.

”Pentru noi e o provocare neconventionala a exprimarii subconstientului.”

"cei treji
nu sunt altceva decat
privire, atunci cand privesc,
auz, atunci cand aud,
durere, atunci cand se-ndurereaza." N.S

Blind Four = o suprapunere subconstienta a patru idei, o alaturare de imaginar. Eliberarea de constrangeri prin negarea vazului.

Fiecare artist va avea, pe rand, 15 minute, timp in care se va exprima legat la ochi pe o suprafata alba cu o tehnica proprie. Ordinea este aleatorie evitand astfel vizualizarea rezultatului precedent. Publicul fiind singurul care va vedea toate etapele performance-ului.

miercuri, 31 ianuarie 2018

Peisaj cu sonde @ Celula


























Peisaj cu Sonde
Artist Daniel Loagar
Bulevardul Carol nr.53
Zilnic intre 21 ianuarie - 03 februarie

Daniel Loagar expune in cadrul Celulei o instalatie dadaista -
omagiu, avand ca inspiratie opera pictorului și poetului suprarealist Victor Brauner.

Celula îşi propune să stabilească interacţiuni cu un public nou, care nu obişnuieşte să participe la vernisaje. Lucrarile sunt create special pentru spaţiu, fiind o provocare ce trezeşte multă inspiraţie pentru artişti.
Expoziţile temporare cu lucrări de artă contemporană montate în vitrina Celulei pot fi văzute zilnic, la orice ora, de pe Bulevardul Carol, nr. 53.

Daniel Loagar este membru cofondator al atelierului de creatie Wood Be Nice.


multumim pentru fotografii lui Daniel Kozak

marți, 16 ianuarie 2018